Cărțile mele
|
|
|
ALTE CĂRȚI
Dialog în cer, 1995
Frânturi de zbor, 1995
Flacară și vis, 1996
Un fel de colind, 1996
Ramuri de dor, 1997
Poeme 1999
Casa cu salcâmi, 2002
Îngerul meu, 2003
De dorul tău, 2003
Cuvinte întrupate, 2004
Din prefața la Turnul tăcerii
. . . .
Slujind melancolia, poetul se abandonează voluptuos în brațele iubitei, naturii, copacilor și ploii, prin el trec herghelii de cai și îi sângerează țara în cuvinte. Chiar și vehemența durerilor istorice, trăirea Ardealului și a Bucovinei, plânsul țărânei și lacrimile lui Ion (veșnicul!) sunt trecute în zicere bătrânească, politețe înțeleaptă, dar fermă.
Poetul își spune realitățile interioare cu autoritate și cu încredere în sine, obligând la toleranță și la iertare.
Este iertat tot ce e omenesc. Nu există ipocrizie, ură sau aroganță, totul este trecut în neliniște și condamnat la iubire, amestec sfânt de pâine și de vin ("Dilema°). Rezultatul este - cum altfel? - forța și originalitatea unei opere care oferă mereu deschideri surprinzatoare.
. . . .
Cristina Pescaru
SELECȚII
A iubi
"A iubi " vine mai intai
De la pasari,
De la zborul lor lin
Prin trupul vantului.
"A iubi" vine mai intai
De la copaci,
De la sarutul lor
Cu diminetile.
"A iubi" vine mai intai
De la ploaie,
De la atingerea trupului ei
Cu trupul pamantului
Mult mai tarziu au invatat cate ceva
Si oamenii...
La poalele ochilor tai, pg. 85
Etapele unui "A fi"
Pasare, cuvant, cenusa...
Mana ce-a batut la usa
Piatra, cantec, risipire...
Sarutare de iubire
Fruct, durere si-nceput
Ardere in trup de lut
Lacrima, pamant, ninsoare...
Dragoste ce nu mai moare
Stea, lumina si cadere...
Doua suflete-n tacere
Ura, teama, timp pierdut
Ia-o de la inceput...
La poalele ochilor tai, pg. 31
Imbatranitu-mi sat
In satul meu au tot murit copacii,
Batranii au plecat pe drepte cai,
lubirea dintre fete si flacai
Nu mai insangereaza astazi macii.
Nu infloresc la fel gradini si vii,
Nu mai alearga miei pe camp cu flori,
Copiii nu mai vin de sarbatori
Sa-si mangaie parintii cat sunt vii...
Drumul bisericii e tot mai rar umblat
Si ploile nu mai sunt ploi de vara,
Se sinucide toamna, ma-nfioara,
Si nu-mi mai vine sa ma-ntorc in sat.
Veni-va timpul cand incet-incet
Muri-vor amintirile-n poet.
La poalele ochilor tai, pg. 39
Inserarea parintilor
Au inserat parintii, nu stiu unde,
Si nimeni nu-i mai striga prin unghere,
Peste durere s-a facut tacere,
Peste lumina noaptea trist patrunde.
Stiu, cateodata tata pleaca primul,
Iar, mai apoi, pe mama el o cere,
Stiu, fara mama, n-ar avea putere
Sa-si caute odihna si destinul.
Au inserat parintii si se face
Din ce in ce mai frig la noi in vene,
De aceeasi soarta-ncepem a ne teme
Si spre credinta ne-am putea intoarce.
Asa ne amintim ca ei ne-au dus
Duminica in casa lui Isus...
La poalele ochilor tai, pg. 41
Intentia de a te iubi
Ti-as scrie intr-un limbaj
Pe care nimeni
Nu l-a mai folosit vreodata.
Cuvinte nemairostite
Scrise cu roua diminetilor
Dintr-o copilarie
Nemaitraita de nimeni....
Ti-as scrie
Ca unui sfant
Pe care ar trebui sa-l rog
Sa nu mi se arate
De teama de a nu-mi
Tamadui orbirea.
Ti-as scrie sau ti-as rosti
Cu placerea privelistii unui rasarit
Dintr-o lume
Necalcata de nimeni...
La poalele ochilor tai, pg. 45
Nonsens
Am mers amandoi
De-a lungul cuvantului
Pana la capat am mers
Si n-am priceput nimic
Din cele intamplate.
Am mers amandoi
Impiedicandu-ne uneori de iubire
Ca de niste pietre
Dar n-am zis nimic
Am strans intre buze durerea.
Am mers amandoi
Mai bine de-o viata
Si-abia in final am inteles
Ca trebuia sa fi mers
Intr-un cu totul alt sens.
Ne-am fi impiedicat
Poate la fel
Insa nu atat de dureros.
Mai bine de-o viata pe jos...
La poalele ochilor tai, pg. 67
O alta iarna
Astept sa fie candva
O iarna albastra
In care mirosul somnului tau
Sa ma imbete
Incat sa nu stiu
Cand e dimineata si cand e noapte.
Astept sa-ti iesi din sine
Si eu o sa te prind
La marginea trupului tau
Ca-ntr-un joc.
Astept o iarna albastra candva
In care sa locuim
Doar noi doi
Pentru totdeauna.
La poalele ochilor tai, pg. 71
Obsesia copacului
Nu pot sa uit copacul ce-a crescut
Cu mine-n rand, acum-insingurat,
El a ramas infipt la mine-n sat
Si despartirea aprig m-a durut.
Si astazi e cu mult mai castigat,
El n-a simtit cum e sa fii strain
In tara ta, in care altii vin
Sa-si ceara dreptul unui bun furat.
Nu pot sa uit copacul, imi sta-n vis,
Infipt ca o legenda ne-nteleasa,
Copacul cel uitat la mine - acasa
Lovit de toamna, insa neucis.
Nu pot sa uit copacul, imi sta-n vis...
La poalele ochilor tai, pg. 73
Poem de fluier
Poem de fluier scriu in primavara
Cand mugurii, inlacrimati de roua,
Se daruiesc cu totul noua,
Poem de fluier scriu, in prag de seara.
Poem de fluier scriu cantat in frunze
Ce doar padurea, sa-l asculte, stie
Poem de fluier si de apa vie
Ce-l poarta inserarile pe buze.
Poem de fluier si poem de vant,
De pasare ucisa prin cuvant.
La poalele ochilor tai, pg. 7
Prea tarziu
Ar fi trebuit sa tac
Cu profunzimea tacerii
Celor ce nu mai sunt
Cu greutatea linistii lor
Undeva in pamant.
Ar fi trebuit sa nu-ti spun
Ca ma dor uneori palmele
De frumusetea formelor tale
De perfectiune atingerii Unui trup.
Ar fi trebuit sa intelegi
Ca pentru mine cuvantul
Era o unealta.
Ar fi trebuit sa tac
Dar s-a facut prea tarziu
Si nu mai pot Strivi ecoul.
La poalele ochilor tai, pg. 93
Privighetorile copilariei
Port in suflet privighetorile
Cuibarite la marginea satului meu
Si cantecul lor
Imi curge prin sange,
Si zborul lor
Imi aluneca prin trup.
Ce suntem noi ?...
Daca nu amestecul sublim
De cantec si zbor,
De privighetoare si sat,
De aurul zorilor
Si arama asfintitului.
Port in suflet
Pasare salbatica
Intrupata din geana luminii
Si-a inserarii,
Sarutul tainic al taranii
Peste gura pamantului.
Un trup de roua-nflorita...
La poalele ochilor tai, pg. 99
Repetitie
Voi lua de la tine
Cuvantul - Iubire
Si-l voi muta
Intr-un alt loc
Cu mai multa lumina.
Il voi aseza
Pe mai multa tacere
In curatele odai
Ale toamnei.
Voi dormi cu el
Toata iarna
Tinandu-l strans ,
In bratele poeziei
Ca nu cumva sa-i fie frig.
Primavara il voi trezi
Intru inflorire
Ca nu cumva
Acest cuvant iubire
Sa nu rodeasca.
Voi lua de la tine Cuvantul - Iubire
Spre a nu muri.
La poalele ochilor tai, pg. 105
Teama de a nu te naste
Nu pot sa-ti scriu despre moarte
Tie care inca nu te-ai nascut,
N-as vrea sa te sperii,
N-as vrea sa te razgandesti.
Toti am patit la fel...
Am aflat cate ceva
Dupa ce ne-am nascut
Insa ... dezamagire
Era prea tarziu
Si atunci esti obligat sa traiesti
Intr-un mod mai mult
Sau mai putin decent
Propria-ti murire...
Nu pot sa-ti scriu despre moarte
Pana nu te nasti...
Astfel comit sacrilegiul suprem
Ucid dialogul.
La poalele ochilor tai, pg. 131
Teama de toamna
Cel mai tare, toamna, ma cuprinde teama
C-ai sa pleci din mine fara sa revii,
Ca muri-vor pasari in calatorii,
Ca din curtea noastra o sa plece mama...
Cel mai mult mi-e frica sa nu -nghete visul,
In care orbeste am crezut atat
C-o sa vin la tine si-o sa-mi sari de gat
Si din calimara o sa-mi moara scrisul.
Cel mai tare totusi m-am temut de tine
Sa nu fugi prin ploaie toamna, sa racesti,
Sa nu-ti cada frunze, sa te dezgolesti,
Sa nu-mi pled din versuri ca si-asa-s putine.
La poalele ochilor tai, pg. 133
Tendinte
Frunza aceasta
Poate ca si-a dorit sa fie copac
Asa cum noi
Ne dorim uneori sa fim pasari
Si sa vaslirn prin ceruri
Sa cautam Raiul.
larba poate si-ar fi dorit
Sa fie padure
Si s-o doara taierea
Mult mai adanc.
Apa poate si-ar fi dorit
Sa fie aer
Si sa alerge prin sangele nostru
Sa ne cunoasca secretele.
Noaptea poate si-ar fi dorit
Sa fie mult mai ziua.
Nimic nu se preface
Totul ramane...
La poalele ochilor tai, pg. 135
Trecuse Dumnezeu
Trecuse Dumnezeu prin satul meu
Si dupa ce-a privit la toti, in fine
S-a asezat pe-o piatra langa mine
Si a oftat adanc si foarte greu.
Eram copil si l-am crezut strain
Ce cauta la noi un om anume
Si singur eu m-am oferit a-i spune
Despre satenii ce-i stiam putin.
Oftand din nou atata doar mi-a spus:
"Copile drag, ii stiu pe toti prea bine,
De aceea sufar si te rog pe tine
Sa fii mai bun!"... si Dumnezeu s-a dus.
Tarziu am inteles ce mult voia
In bine turma lui a o schimba.
La poalele ochilor tai, pg. 137
Cires batran
Odata, mi-ai furat un san de cirese.
Eram util, m-am bucurat.
Miscandu-mi crengile ciudat,
Probabil, tu te-ai speriat
Si-ai alergat pana cand, din fuga,
Ai cules cu calcaiul un spin;
Ce ascutit si ce strain,
O lacrima a rasarit sa curga!
Doar te-am privit, nu te-am certat,
Dar de durere ai aruncat
Tot ce-ai furat.
Abia atunci m-am suparat...
S-a facut noapte si-ai plecat.
E mult de-atunci si zile trec in sir,
Se coc ciresele-n delir, Iar eu cu frunzele-mi centauri
Alung si ciori, alung si grauri.
Copilo, tu cu ochi maturi,
vino, la noapte sa-mi mai furi
din crengile-mi cirese coapte;
sa nu te terni, caci dorm la noapte.
Turnul tacerii, pg. 16
Despre copaci
Copacii plang mai frumos decat noi,
Padurea lor adesea ii alunga
Si nu tiu ce-nseamna cifra doi,
Unii pe altii nu pot sa se-ajunga.
Copacii spun mai frumos decat noi,
Din tacerea lor se desfac florile,
Soarele ii saruta pe ochii lor goi
Si le impleteste poetic culorile.
Copacii traiesc mai frumos decat noi,
Si nasc mai frumos din seminte copaci,
Sunt fiinte splendide, de un alt soi,
Pe care le superi si poti sa le-mpaci.
Ce-ai putea sa le spui acestor copaci?
Turnul tacerii, pg. 45
Dialog
Pamantul sta de vorba cu mine:
- Ce mai faci, Omule?...
- Sap adanc in trupul tau...
- Ma dor umerii, Omule!
- Si pe mine ma dor palmele si talpile...
- Ma doare pieptul din cauza radacinilor!
- Si pe mine ma dor ochii de atata privire...
- Omule, inima ma doare de atatia stramosi!
- Mie cuvintele acestea imi provoaca dureri...
- In curand vei sapa peste buzele mele.
- De acolo se vor inalta cuvintele stramosilor mei...
- In curand vei sapa peste ochii mei.
- Acolo voi gasi adevarate comori...
- Dar, in curand vei sapa peste fruntea mea.
- Doar asa iti pot citi gandurile.
Tarziu, vine fulgerul, iar eu bat la poarta Pamantului: Cioc! Cioc! Cioc!...
O voce din strafunduri imi raspunde:
- Intra si ia loc! Stiu, te cunosc! Iti cunosc durerile!...
Turnul tacerii, pg. 151
Dilema
Cum sa te port cuprinsa intre palme
Cand esti atat de vie si frumoasa?
Cum dimineata sa te-nchid in casa
Cand ploile din parul tau sunt calme?
Cum sa te rup din lumea ta cuminte
Si sa te-asez ca pe-o straina-n gand?
Cum sa te las in trupul meu sezand
Cand sangele imi murmura cuvinte?
Cum sa te uit si cum sa nu te caut
Cand navalesc in mine dor si chin?
Cum sa nu cred ca esti un dar divin,
Un cant de ingeri dintr-un tainic flaut?
Amestec sfant de paine si de vin...
Turnul tacerii, pg. 37
Dor alb
Dorm iernile pe teii tai cuminti
Si in zapezi ti se rastoarna stele,
De-atata noapte pleoapele ti-s grele
Si nici durerea parca n-o mai simti.
Prin ochiul tau batran mai trece clipa
Si tu tresari prin somn si-ti este frig,
Si plang copacii si prin ei te strig
Cand inghetata-n vers imi e aripa.
Si plange iarna, lacrimile-ngheata
Si sfintele zapezi mi te rasfata...
La poalele ochilor tai, pg. 27
Drum spre lisus
L-am trimis pe tata-n cer
Plin de bruma si de ger,
Sa se-nchine lui lisus
L-am trimis in ceruri, sus...
Era toamna si tarziu,
Ziua, ceasul, nu le stiu...
Stiu doar carul care-l ducea
Peste zare, undeva...
Doamne, n-am putut sa plang
Nici cu ochiul drept, nici sting...
Desi ma durea cumplit
Somnul celui adormit.
Turnul tacerii, pg. 57
Eternitatea iubirii
Nu pot sa cred ca vine primavara
Si tu nu esti aici sa te privesc,
Ca trupul tau subtire ca vioara
La mine-n prag nu o sa-l mai zaresc.
Nu pot sa cred ca tie inflorirea
Nu-ti da fiorii unei reveniri,
Ca-n zboruri nu-ti mai cauti fericirea,
Ca n-ai pastrat iubirea-n amintiri.
Azi se topesc zapezile din mine,
Si lupii s-au mutat in alte ierni,
Se-ntoarce viscolul in sine,
Doar prin iubire noi vom fi eterni.
La poalele ochilor tai, pg. 33
Fericirea de a fi copac
A fi copac e-o mare fericire...
Ascunzi miracolu-nfloririi-n trupul tau,
In umbra ta sa ocrotesti iubire,
Cand esti copac nu ai pareri de rau.
A fi copac e-o mare fericire...
Sa porti in trunchi fiori de mugur crud,
Sa porti in ram noroc si implinire,
Si soarele sa te sarute ud...
A fi copac e-o mare fericire,
A fi copac inseamn-a fi iubire.
Turnul tacerii, pg. 47
Filozofii
Filozofia tuturor fructelor
E samburele
Al carui gust
Oamenii
Il poarta in sufletul lor
Catre alte generatii
Ca si cum totul,
Dar absolut totul,
Ar sta in chintesenta semintei.
Filozofia tuturor oamenilor
E cuvantul
Pe care noi
Il numim Dumnezeu...
Turnul tacerii, pg. 132
Imposibila "donatie"
Hai, strainule, sa-ti dau
tot ce vrei din tara mea,
scaunul pe care stau,
insa muntii, nu-i pot da.
Eu te las si poti sa iei
paine, sare, apa, foc...
muntii nu, ca sunt ai mei
si nu am ce pune-n loc.
Si nici deal nu-ti dau vreunul,
sau campiile cu ape,
insa-ti dau, ca tot romanul,
omenie, cat incape.
Iti dau tot ce vrei sa stii
din istoriile sfinte;
iti arat eroii vii
ce-s in suflet si morminte.
Doar un lucru sa nu-mi ceri;
sa iti dau vreun colt de tara,
eu nu vreau sa-mi dai averi
si-apoi sa ma-alungi afara.
Coltu-acesta-i dar ceresc,
fara el as fi strain,
aici oaspetii-i primesc,
le dau paine, le dau vin,
insa nici un colt de tara
nu-l pot da la vreun strain.
Turnul tacerii, pg. 15
In amintirea bunicii
Uneori pe bunica o caut
Printre anotimpuri;
La margini de toamne
Poalele ei
Si acuma imi aduc fructe,
Ea, care torcea iarna zapezile
Facandu-ne manusi
Sa nu ne mai plangem de frig.
Ea, care il iubea pe lisus
Ca pe propriul copil
Si plangea de nasterea
Si de rastignirea Lui
In fiecare duminica.
Ea, care vara umbla desculta
Pentru a ne demonstra
Ca spinii se tem de oameni,
Bunica,
Frumoasa mea poveste din copilarie,
Astazi a pasit peste vazduh
Si s-a asezat in sanul lui Dumnezeu
Spre a nu imbatrani de tot...
De cate ori vin sarbatorile
Ma-ntampina cu colaci calzi
Si-mi face semn sa colind...
Turnul tacerii, pg. 51
Lasa-ma
Lasa-ma sa fiu fantana
Cu izvoare impletite
Si din toate sa ramana
Doar poeme risipite...
Lasa-ma sa fiu pamantul
Ce adanc il ara plugul
Pana cand va bate vantul
Spre a-mi stinge-n suflet rugul.
Lasa-ma sa fiu gradina;
Albe flori sa creasca-n mine,
Sa-si infiga radacina
Din poemele divine...
Lasa-ma sa fiu tot cerul
Plin de stele si lumina,
Ingerii sa-si stranga lerul
Din sfintenia preaplina.
Lasa-ma sa nu mai fiu
Gandul tau de mai tarziu.
Turnul tacerii, pg. 133
Lui Brancusi
Coloana infinitului
e infinitatea coloanei,
Masa tacerii
e profunda tacere a mesei,
Artistul Insusi
e infinitatea si profunzimea
creatiei sale.
Turnul tacerii, pg. 19
Poem explicativ
M-am nascut cu prezenta poeziei
in oase, incat daca n-as scrie,
m-as topi asemenea unui fulg
ce, in realitate,
nu trebuie sa fie zapada.
As cadea asemenea unei stele
ce, in realitate,
nu trebuie sa fie stralucire.
M-as usca asemenea unei lacrimi
ce, in realitate,
nu trebuia sa fie plansa.
M-am nascut cu prezenta poeziei
in oase, incat oasele ar fi trebuit
sa fie terminatii lungi de versuri
ale unui eu, adica ale unui poem.
Turnul tacerii, pg. 159
Poem inaltator
Ma simt cocotat in varful cerului
Si stau la taifas cu Dumnezeu,
Despre cine sunt eu...
De-aici, de unde numai ingerii rai pica,
Dumnezeu cuminte si calm imi explica
Dar eu il inteleg greu...
Cuvintele Lui mai sus de noi se ridica
Ca un suflet lipsit de ceea ce poate fi greu,
In trupul meu nu-s eu...
E o faptura cu mult mai mica
Pe-al carei contur in genunchi ma asez
Rostind urmatorul crez:
"- Doamne, cred in Tine Si sper
Sa raman pentru cateva clipe in cer!..."
Turnul tacerii, pg. 160
Poem lui Goga
Te roaga, inc-o data,
Doamne,
Pentru taranii ce mai sunt,
Caci, uite, trec atatea toamne
Si inca isi doresc pamant.
Turnul tacerii, pg. 138
Poem lui Ion
Imparatului nostru - taranul roman
De la Botezul lui lisus
Trecand atatea vremi uitate
Ioane, tot in jos te-ai dus
Si alte nume ti-au fost date
Desi Ion e nume sfant,
Cei care azi gandesc in fuga
Si fac doar umbra pe pamant,
Spun ca ar fi nume de sluga.
Pe mine tot Ion ma cheama
lar numele nu ma subjuga...
Nu port nici ura, nu mi-e teama,
N-am fost, nicicand, si nu sunt sluga.
Ion e nume de-mparat,
Asa sa stie toti de-acum
E nume romanesc, curat,
Cu mii de ani inscrisi postum.
Ion e si taran si domn
E si sarac, e si bogat,
Ion sa-ti strigi copilu-n somn
Ce va sa fie botezat...
Turnul tacerii, pg. 104
Poem lui Labis
Desculte generatii umbla
Pe ochiul tau impadurit,
Din cate caprioare-au fost vanate
Nici, pana astazi, una n-a murit.
Turnul tacerii, pg. 135
Poetul
Poetul, aidoma curcubeului,
Uneste doua lumi,
Doua taramuri,
Doua vesnicii,
Una mai frumoasa decat cealalta...
El impleteste basmele
Cu susurul viu al izvoarelor,
In zori arunca roua pe flori
Si intinde mana luminii
Pentru a pasi peste ziua...
Poetul, uneori, bate apa in piua
Pentru a se mai naste o data
Frumoasa lui poezie,
Ori frumoasa din poezia lui...
Poetului, uneori,
Nu ai ce sa-i spui...
Pe langa el trec cuvintele
Si ramane doar tremurul frunzelor,
Tresaritul copacului,
Inchinarea ierbii
Si nerostirea pasarii...
Poetului, uneori,
Nu ai ce sa-i spui...
Turnul tacerii, pg. 36
Prin vise-mi treci
Nu cant ceea ce stiu ca nu exista,
Eu cant ce vad in fiecare zi,
Faptura ta, de-i vesela sau trista,
0 prind in vers spre-a nu se risipi.
Te vad cum stiu ca n-o sa crezi
Ca poate cineva sa te mai vada,
Prin vise-mi treci si-adesea luminezi
Cuvantul ce s-a frant si vrea sa cada.
Ce-am sa regret, daca-ntr-o zi plecand
Vei rade despre tot ce mi se-ntampla,
E doar ca te-am purtat la mine-n gand
Si te-am imbratisat la mine-n tampla.
Voi fi atunci eu singur vinovat
Si fara sa-ntelegi voi ride-aiurea,
Va fi oricum tarziu, va fi pacat,
Si va-nnopta in trupul meu padurea.
Turnul tacerii, pg. 78
Resentimente
Imi sangereaza tara in cuvinte
Si in lumina ochilor mereu,
Pamantu-acesta, cel mai vechi parinte,
Adesea simt cum doarme-n trupul meu.
Imi sangereaza tara si ma doare
Trecutul ei lovit de-atata spada,
Amestec sfant dintre noroi si soare
Cand nimeni lacrima nu poate sa ti-o vada.
Imi sangereaza tara ca o rana
Ce n-o mai poate nimeni vindeca,
Nelinistea din ea imi este hrana
Si scriu atunci spre-a o mai alina.
Imi sangereaza tara prin poeme,
Prin vise-mi sangereaza tara mea.
Turnul tacerii, pg. 70
Sfasiatele-mi cuvinte
Cum sa te mint, sa-ti spun ca-mi este bine,
Cand doar prin vise mai traiesc putin,
Cand sunt fantana, apa de pelin,
Si cupele tacerii imi sunt pline.
Cum sa te mint, sa-ti spun ca-mi este bine,
In trupul meu mereu neodihnit,
Candva in el iubiri au poposit
Si pasari isi gaseau copaci in mine.
Cum sa nu vezi plangand prin mine toamna
Si vara cum se cauta prin ploi,
Cum nepasari se-aseaza intre noi,
Si cum ma minte poezia, Doamna...
Cum sa te mint, sa-ti spun ca-mi e frumos,
Cand mor in mine cerbi si-i dureros...
Turnul tacerii, pg. 98
Simfonia IV
Ascult si somnul obosit
Al trupului de fan cosit
Prin care se saruta-n soapte
Ciresele iubirii coapte
Si cerul ca un ochi deschis
Aluneca la mine-n vis
Cu stele ce se nasc si mor
Lovite-n cantul zorilor.
In tamplele in care mitul
Aseaza-n taina rasaritul
E cantecul nascut din mare
E plamadirea dinspre soare...
Ascult si somnul fanului
Din bratele stapanului...
Turnul tacerii, pg. 116
Spovedanie
Pasesc stangaci pe-a versurilor clape
Si poate n-am sa fiu poet,
Mi-e, totusi, poezia prea aproape
Si versu-mi este prea durere-n piept.
In stihul meu, in mintea mea se-aduna
Rastalmaciri poetice tacute;
Eu m-am nascut cu versul impreuna,
Desi cuvintele erau pe buze, mute.
Scriam, cand inca nu stiam a scrie,
Cu gandul si cu visul despre toate,
Era "un fel" de-a scrie poezie
Despre povesti cu zane si palate.
Citeam, fara sa stiu de carte,
Asa cum trebuia sa se intample,
In stele, in izvoare,-n multe alte
Preafrumuseti cuprinse intre tample.
Am colindat de-atunci meleaguri multe,
Tot insotit de-a scrisului povara;
Ma voi opri-n amurg, pe varf de munte
Si-oi cugeta pentru intaia oara
Despre ce-a fost, ce-ar fi putut sa fie
In viata-ceasta - clipa ratacita -
In care toti suntem o poezie
Pe care altii zilnic o recita.
Pasesc stangaci pe-a versurilor clape
Si nici nu stiu dac-am sa fiu poet,
Dar dragostea de oameni mi-e aproape,
Mi-e greul lor a lacrima in piept.
Turnul tacerii, pg. 8
Tu pleci
Tu iarasi pleci, rebela intrupare,
Si-n locul tau ramane gol imens,
Si vine iarna fara nici un sens,
Absenta ta s-o ninga cu ardoare.
Tu iarasi pleci, fiinta visatoare,
Tu, care toamnele mi le-ai adus plangand
Copacii sa te roage stau la rand,
Sa le mai fii macar o vreme soare.
Tu iarasi pleci, tacerea mea dintai,
Ti-e camera si goala si straina,
Poemul meu la tine se inchina
Si te implora ca sa mai ramai.
Tu iarasi pleci si nici macar nu-mi spui.
Turnul tacerii, pg. 26